Despre mine

Am aparut si la TV

Untitled-1Singurul meu merit a fost ca am o prietena super draguta si e jurnalista la TVR.  Bine, a ajutat putin si faptul ca fac niste lumanari superbe si ma laud la toata lumea :D.

Ne-am vazut la o cafea si din una in alta mi-a zis ca vrea sa ma includa intr-un reportaj, ca e cu sarbatorile de iarna, cu cadouri…etc. M-a incantat ideea dar nu am luat-o prea in serios. Ca la mai putin de doua saptamani sa ma sune intr-o vineri „vezi ca maine sunt la tine!” M-am agitat recunosc. Am vrut sa fiu cool, ca nu e mare lucru, ca toata lumea apare la TV …n-a mers, am avut emotii maxim.

In dimineata reportajului am avut ceva ghinion, mi-a intrat o pisica cu labutele din spate in ceara topita , cealalta pisica a intrat la vencinu’ in balcon si de acolo la el in casa hotarata sa-l atace. Noroc ca mi-am dat seama in timp util si am strigat la el sa nu puna mana pe ea ca e bestie. M-am infuriat si pe Gabi (sotul) ca nu ma sustine, nu ma ajuta… dar el a fost ok, m-a lasat sa-mi fac numarul. A fost o scurta furtuna intr-un pahar cu apa. Am scapat cu bine toti (noi, pisicile si vecinu’).

Filmarea a mers bine, desi au fost doar cateva imagini date pe post eu am vorbit, am sculptat, m-am plimbat prin casa vreo jumatate de ora. In mare a fost ok, mai putin camera, cand zicea start intram intr-un fel de transa in care nu-mi gaseam cuvintele, n-aveam ce sa fac cu mainile, totul parea foarte greoi si nefiresc.

Partea cea mai misto din toata experienta asta a fost reactia alor mei care au fost super incantati. Desi initial nu erau de acord cu afacerea mea cu lumanari (tata ar fi vrut la lucrez la CERN, iar mama, cu asteptari mai mici, isi dorea pentru maine un serviciu stabil, cat de prost o fi el) s-au mai inseninat. Nu stiu care e motivul real, dar daca stiam ca sunt asa usor de multumit nu mai pierdeam vremea pe la facultate, faceam pe dracu-n patru sa apar o data, de doua ori la TV si scapam de multe griji.

Reportajul e aici – despre mine incepe la 16:34

Inceputul e mai greu!

…ni se spune de cand suntem mici si asta ne ajuta sa ne consolam atunci cand suntem niste dezastre ambulante. Am invatat ca uneori greul poate sa treaca in amuzant, daca imi gasesc prezenta de spirit sa accept ca asta-i viata. Desi la vremea respectiva nu-mi venea deloc sa rad, aceste poze au ajunsa sa imi trezeasca amintiri placute. Le impartasesc cu voi sa va distrati, sa va simtiti un pic mai bine cu greselile voastre si de ce nu, poate si invatati ceva nou 🙂 .

Accident 3

Prima lumanare mi-a iesit la pamant, la propriu. Nu am putut s-o conving sa stea in picioare si pace! Despre culoare nici n-are rost sa mai spun ca nu aveam picatura de ceara verde in casa…am facut o combinatie „din mers”. A doua parca a iesit o idee mai bine, sta in picioare, cu greu ce-i drept, dar sta. Chiar am reusit sa o si sculptez un pic. Dupa acest experiment mi-a trebuit ceva timp sa am curajul sa incerc din nou. Pe astea doua le-am pastrat, am prins drag de ele si zambesc de cate ori le vad.

Accident 2

Lumanarea cu numarul 5. Deja stam mult mai bine, am invatat sa nu scufund miezul in ceara foarte fierbinte si sa separ straturile intre ele cu un rand de alb. Lumanarea asta pare sa aiba zeci de limbute. Am facut-o cadou unor prieteni care o pastreaza si acum 🙂 .

Accident 1

Bucataria in straie noi! Cel mai mare cosmar al gospodinei din mine a devenit realitate. Cred ca ceva mai rau de atat nici nu puteam sa fac. Incercam sa transmut ceara incalzita intr-un alt vas. O idee proasta, foarte proasta…Mi-a luat o zi intreaga sa curat picatele dar mi-am invatat lectia.

Accident 4

Prima serie de lumanari facute de mine. Poate nu va vine sa credeti dar eram foarte mandra de ele. Chiar daca pentru cineva din afara sunt doar urate, pentru mine erau un real progres!